Cristi
mai 8, 2012
Nu-mi pasă de poezia voastră ruptă în coate
atâta timp cât sunt genial mă duc să mă piş rugină
nu am chef de toamnă-n seara asta Read the rest of this entry »
Eu/I
august 14, 2011
Eu
Când absolut toţi dorm
se trezeşte în mine infinitul erect şi deştept
televizorul este o potaie plină de pureci
dar eu simt în corp doar mâncărimea sufletului
sunt un tânăr absolvent cu masterat şi doctorat
sunt politicos cu vecinii
îmi sun mama o dată la trei zile
nu rănesc femeile
le caut mereu a doua zi. sunt un stilat
zâmbesc cu toată gura fără să fiu tâmp
fumez numai la un pahar de ceva
dar gust în fiecare zi
sunt un tânăr nu foarte frumos
dar cu un costum beton
folosesc cuvinte complicate
cu lejeritatea respirării
mănânc orice şi nu dorm niciodată
sunt un tip bine caut fată tot bine
înaltă ca şi mine brunetă
pântec nihilist şi sâni rococo
înţelegătoare şi gata oricând de iubire
platonică tectonică ubicuuă bulimică
sunt un rafinat beau alcooluri fine sunt piroman
te aprind chiar acum în timp ce-mi citeşti
poemul. sunt un tânăr numai bun pentru tine.
Vreau o femeie
iunie 29, 2010
poem aparut initial pe SUBCULTURAonline.com
Vreau o femeie infinită
pe care când o apuci de sfârcuri
să i se lungească umbra de plăcere
o femeie fără data expirării tatuată sub sânul stâng
care să te învelească în părul ei
într-o noapte de septembrie
~~~
care să facă dragoste
ca şi cum ar respira
ca şi cum de mâine toate astea
s-ar interzice
~~~
vreau o femeie ca şi cum
~~~
poate mă repet
dar vreau o femeie care să ştie că este frumoasă
să-i zic eşti frumoasă şi atât
fără să fac mare caz din asta
cum am văzut că fac de obicei poeţii
în poemele lor de dragoste
iar ea să zâmbească înţelegând
cu dinţii albi ca în reclame
~~~
/vreau o femeie cu sfâcurile dilatându-se ca pupila
când o ating intravenos cu iubirea/
~~~
domnilor vreau o femeie cum nu s-a mai pomenit
să o roadă propriul ei sânge ca un vierme nervos
vreau o femeie drăgăstoasă cu buca fundului
ca un fruct zemos
şi care când vrea să mă părăsească
să mă roage frumos.
Haiku de pahar
iunie 18, 2010
Doi şoferi beţi îşi ciocnesc maşinile
ca două pahare de vin roşu
/noroc sănătate la mulţi ani/
imediat un om al legii
ţine un toast.
Ramona
martie 18, 2010
Ramona este romană
dar de o bună perioadă de timp
vecinii vorbesc că a cerut-o de nevastă un dac
cu lobul urechilor tipic dacilor
/
locuieşte la etajul 3
are pe terasă o colivie goală
în care mai ciripeşte vântul din când în când
ramona este mică de statură
şi are părul negru cu nuanţe de întuneric
/
spre deosebire de mihaela
ramona este fumătoare doar la cafea
deoarece plămânii ei lucrează full-time
la o fabrică de aer
/
mai ştiu despre ea că îi este frică de furtuni
ori de ploile de vară care scrâşnesc din dinţi
prin fulgere şi tunete
de aceea am fost sfătuit să nu desfac niciodată
portocale în prezenţa ei
că s-ar putea să-i plouă în gură
/
am mai auzit despre ramona
/acum nu ştiu cât este de adevărat/
că are o slăbiciune pentru cerşetori
şi uneori le dă chiar propriul card
să se servească nenorociţii
de cât au nevoie
/
ce pot să va spun domnilor
pare om bun personal nu o cunosc
v-am spus ce am auzit şi eu de la alţii
ma întreb însă ce o fi găsit la dacul ăla.
Mihaela
martie 16, 2010
Mihaela este casieriţă la selgros
oamenii vin zilnic şi cumpără fericirea
la baxuri îmi spune
când lucrează îmbracă un halat
de măcelar
/
mihaela le vorbeşte frumos clienţilor
prin deschidere de gură
/
deşi face o muncă de robot îi plac:
poeziile mele, pâinea prăjită
şi cafeaua cu lapte
nu-i plac însă:
anotimpurile nehotărâte
cumpărăturile
şi oamenii care îşi ţin inima
în dreapta
/
pe mihaela eu nu am văzut-o niciodată
mâncând bând apă sau pur şi simplu
butonând telecomanda televizorului
despre mihaela se spune că nu are plămâni
de aceea fumează ca şi cum ar respira
/
am mai auzit că mă-sa a născut-o
într-o noapte caldă de vară
în care luna ardea ca o buturugă
în soba de teracotă a cerului
iar pe fundal era ţârâit de greieri
/
acum eu nu ştiu dacă toate astea
sunt adevărate sau nu.
Domnişoara A
martie 12, 2010
Domnişoara merge legănat
domnişoara miroase atât de frumos
încât pereţii întorc capul după ea
ca pensionarii albind la o partidă de şah
domnişoara coboară scările
chiar acum domnişoara coboară scările
ca şi cum ar coborî nişte clape de pian
schimbând gama în care cântă de obicei
vecinii obişnuiţi
chiar acum în momentul acesta
domnişoara coboară scările
şi sânii ei se mişcă precum doi dirijori
nervoşi şi experimentaţi
trec şi eu pe lângă ea
îmi ridic pălăria imaginară
îi sărut mâinile şi poimâinile
trag aer adânc în piept
şi rămân îndrăgostit
negăsindu-mi cheia de la casă
şi auzind cum se pierde tocul ei
ca un metronom /de acum/ interior.
Sonată (6)
martie 8, 2010
Vreau să scriu ceva genial
să las cititorul cu gura căscată ca la dentist
/plombe de stele/
chiar şi babacii de la Uniune
să-mi recunoască reuşita
şi să ma urască cu invidie câinească
să-şi spună dacă m-aş fi gândit eu la asta
dacă aş fi scris eu poemul ăsta mamă mamă
vreau să scriu ceva genial
ceva care să ma uimească şi pe mine
de câte ori îl recitesc
când mama va citi poemul
să nu mai regrete că am fost o viaţă de om
un pierde-vară
prietenii să nu regrete
că mi-au umplut mereu paharul
când era secetă-n mine
…
vreau să scriu ceva atât de frumos
încât devenirea să se oprească în loc pentru cinci minute.
Pasionat dintr-o dată de astrologie
martie 4, 2010
Păcat dragă mare păcat că nu vrei să petrecem
noaptea împreună
nu ştiu de ce ţi-e teamă
dar nu sunt prieten cu familia Manson
şi se vede limpede că-ţi place compania mea
ţi-am pus chiar mâna pe genunchi
aş fi trecut mai departe la pulpe
dacă nu mi-ar fi atras atenţia sânii tăi
care-mi scoteau limba ca doi copii zurlii
prin bluza neagră lipsită de stele ori scame
care pentru mine era mai mult o draperie la o fereastră
…….
cei doi mucoşi au amuţit îndată ce i-am urecheat
matern cu mâinile mele cu unghiile proaspăt tăiate
/se vedea asta de la o poştă/
şi era limpede era limpede că-ţi place compania mea
dovadă că m-ai lăsat visătoare
să-ţi frământ coapsa ca un aluat de pizza
îmi amintesc că mi-am lins buzele cum procedează
în junglă felinele dar cu o mai mare eleganţă a foamei
…….
nu ştiu ce ţi-a venit să strici poezia
şi să mă rogi frumos să deschid un geam
dacă se poate să ieşim pe balcon chiar
să ne împuşcăm plămânii cu aer curat
la o ţigară
…….
am râs timid ca orice poet la început de carieră
când încheie slab un poem frumos început
din biblioteca cioplită dintr-o lingură de lemn
mă priveau încurajator rabelais, vian şi komartin
…….
de data asta sânii tăi păreau un cer întunecat
cu sfârcurile ca două stele pierdute prin buzunarul spart
al vreunui nor
dintr-o dată devenisem pasionat de astrologie
ţi-am şi zis asta ai râs parcă dar nu ştiu de ce dragă doamnă
nu vrei să petrecem noaptea împreună
atâta timp cât îţi place la nebunie compania mea
şi este limpede asta este limpede
deoarece după bluza ta se face uşor-uşor dimineaţă
iar eu tot nu ţi-am spus ce voiam să-ţi spun
cu adevărat.
Îmi urăsc atât de tare pulsul
februarie 28, 2010
Îmi urăsc pulsul
aş spune-o în cât mai multe limbi
îmi urăsc pulsul când alerg după tramvai
sângele-mi este fugă absurdă de cai
primeşte acest poem sonat iubito
sonat şi tahicard
aş spune mai multe dar mi-e cald
cineva a făcut focul în mine
mi-a adunat oasele frumos ca pe nişte surcele
şi a aprins un foc straşnic
în jurul căruia băieţi şi fete
fac poştă o sticlă de ceva
şi-un chiştoc de tăcere
îmi urăsc pulsul
căci este ca un pian dezacordat
în cutia căruia timpul/praful face carieră
îmi urăsc pulsul
pentru că este un vânzător de ziare bipolar
aici euforic aici ursuz
îmi urăsc pulsul toanto îl foarte urăsc
atunci când te iubesc flux-reflux
atât de tare îl urăsc încât l-aş înlocui
cu bassul lui roger waters
ori cu un râs ori cu un plâns
medicii spun că este normal
să îl urăsc atât de mult.
