villon a plecat acasă, de ore bune beau cu gargantua şi pantagruel

Mail către departamentul de Durere

Daţi-le aer poeţilor,

nu vă zgârciţi cu cei tuberculoşi

cu Bacovia, în special, fiţi mai generoşi.

Beţivilor număraţi-le ochii în şoaptă

şi spuneţi-le despre beciul antic secret

Pictorilor daţi-le băutură gratis

Pentru Modigliani comandaţi o sticlă de vin

cu gâtul lebădos,

nu se va îmbăta, garantez eu pentru el;

lui Picasso daţi-i cioburi să le găsească logica,

Dali e încă la mă-sa în burtă,

nu-i strecuraţi niciun păhărel, e doar un mucos;

pentru Goya chemaţi un taxi

şi plătiţi cei mai buni păianjeni

să-i croşeteze o pânză pe care să picteze

mâine în zori.

,,,,,,,,,,,,,,, ,,,,,,,,,,,,,,, ,,,,,,,,,,,,,,,,,

repet pentru că n-am primit confirmarea,

aer pentru poeţi

şi trimiteţi-l pe Aldea să-i cumpere

un pachet de ţigări lui Nichita.

pentru sculptori comandaţi nimfomane

de preferat necioplite, asta e treaba lor.

doar pentru Ryan Larkin aduceţi, vă rog,

o fecioară;

,,,,,,,,,,,,,,,,, ,,,,,,,,,,,,,,,, ,,,,,,,,,,,,,,

pentru veşnicul Cristi aduceţi prieteni adevăraţi

cu care să bea un pahar în timpul

unei conversaţii telefonice Portugalia-România,

pentru Marcoci aduceţi, dracului, aer.

v-am zis, e poet dar nu scrie din lipsă de timp,

pentru prietenul Dan aduceţi ce aţi adus până acum

pentru toată lumea plus o brichetă sau o cutie de chibrituri,

niciodată nu are cu ce să-şi aprindă ţigara.

,,,,,,,,,,,,,,,,, ,,,,,,,,,,,,,,,,, ,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,

repet pentru că n-am primit confirmarea,

aer pentru poeţi, aer pentru poeţi, domnilor.

iar pentru femeile frumoase care sunt

în preajma noastră.

aduceţi-l pe amicul Lari să le distreze;

pentru fratele şi prietenul Bunoiu

nu aduceţi nimic, are de toate şi nu are nimic,

e soldat.

eventual aduceţi-i-o pe Andi

cu primul tren de la Buzău.

,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,, ,,,,,,,,,,,,,,,,, ,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,

repet, aer, domnilor, aer, aer pentru poeţi

nu am primit confirmarea

şi ce dracu face Aldea de nu mai vine cu ţigările alea,

Nichita vrea să fumeze meditând în greaca veche.

Domnilor, pentru mame

Un minut la telefon cu copiii lor,

Pentru taţi aduceţi Veşnicia.

dar mai ales aer,

aer,

aer pentru poeţi.

,,,,,,,,,,, ,,,,,,,,,,, ,,,,,,,,,,

aşa va respira toată lumea.

în seara asta beau vin cu villon

1. Mail către Asociaţia Frizerilor

Domnilor, vă salut cu reverenţe

trei la număr

şi vă ning mătreaţă pe podea

ori mai bine zis, vă salut cu brumă

ori cu stele, toate scuturate

de din coama mea;

,,,,,,,,,,,,,, ,,,,,,,,,, ,,,,,,,,,,,,,,,,,

îi salut şi pe-ai voştri fraţi,

domnii bărbieri,

care-i privesc urât pe filosofi

nu-i judecaţi,

aşa stau ei bărboşi şi gânditori.

Astăzi l-a ras barbar pe Ieri

cu-n brici însângerat de timp

cu care-apoi a curăţat cartofi

pentru mucoşii din Olimp.

,,,,,,,,,,,,,, ,,,,,,,,,,,,,,,,, ,,,,,,,,,,,,,,,,

domnilor frizeri, adulţi cu chipuri de copii,

nu mai priviţi cu ură către rockeri,

e drept, poate v-au stricat afacerea puţin

dar puteţi oricând să beţi cu ei un vin

ori să trageţi împreună un fum palmat la firul ierbii.

2. Mail scurt către baudelaire

Hoit divin,

te-au mâncat viermii geniului

şi te-a bocit simbolul,

hoitule!

3. Mail către cântăreaţa cheală

Îmi aduc bine aminte,

te-am tăvălit cu foame

pe vreme de foamete

şi ţi-am sărutat

tranşeele coapselor

pe vreme de război

,,,,,,,,,,,,, ,,,,,,,,,,,,, ,,,,,,,,,,,,,,,

aproape că îţi auzeam inima

aproape că ţi-o auzeam cu sângele meu

cel Roşu-Împărat,

inima ta ca o dinamită care sparge

uşa pieptului,

aproape că ţi-o auzeam

sclav fiind al sângelui meu

,,,,,,,,,,,,,, ,,,,,,,,,,,,, ,,,,,,,,,,,,,,

îmi aduc bine aminte,

te-am urât cu sete

pe vreme de secetă

şi ţi-am mirosit scalpul

la orele când seninul e beat de haşiş

iar cerul ne lasă rouă ca bacşiş.

,,,,,,,,,,,,,,,,, ,,,,,,,,,,,,,, ,,,,,,,,,,,,,,

îmi aduc bine aminte

am uitat chiar acum.

4. Mail către toanta inimii mele

Toanto, nu te supăra şi nu te încrunta,

ne putem tăvăli până bat clopotele

doar pentru că am fost corijent la ştiinţe în liceu

nu înseamnă că între noi nu există chimie,

o ştim doar noi şi dumnezeu…

apropos, ce, crezi că El n-avea restanţe

pe vremea când studia la Paris

filosofia şi teologia..?..

5. Mail către zei

Nemernicilor, m-am născut cu ghinion

şi am urlat că eu nu vreau afară

dar m-aţi ignorat, vă rog dar cu pardon,

şi m-aţi tras legat cu-o sfoară

şi am urlat şi am răcnit în re minor

şi mama avea lacrimi de durere

şi avea pleoapele cu cizme în picior

ce călcau pe ochi cu tălpi linse de stele;

mi-aţi picurat în vene-angoasă,

vedeniile mi le adăparăţi din mare

şi mi-aţi cioplit iubita

din trup hidos de masă,

din care să mă-nfrupt doar dimineaţa

când zorile se caută de bacşiş de stele,

când voi, nemernicilor, vă arătaţi faţa

în balegi de joiene şi de iele.

Mail de la mama lui George Coşbuc

AZI ESTE ZIUA MAMEI MELE ŞI PENTRU CĂ NU ŞTIU SĂ FAC ALTCEVA… ÎI DEDIC ACEST POEM TIP MAIL.

LA MULTI ANI, MAMAN! TE PUP

P.S: EHEI, DRAGII MEI, CREDEAŢI CĂ VĂ LAS FĂRĂ “P.S” (STAŢI LINIŞTIŢI, MAI URMEAZĂ VREO DOUĂ “P.S”uri ŞI-N POEM). AŞADAR

P.S: ESTE INUTIL SĂ MAI PRECIZEZ CĂ ESTE CEA MAI TARE MAMĂ!!!

Mail de la mama lui George Coşbuc

E senin ca un ochi de bătrân

iar chindia cade ca o pleoapă,

ochii mei fac trafic de secunde

şi george nu mai vine,

am încercat să-l sun,

probabil nu are semnal

ori i-au furat telefonul în metrou

sau pur şi simplu nu are chef de discuţii,

de aceea te întreb, ştii ceva de el?

Ultima dată aţi plecat împreună la bucureşti,

cum citeşti mailul spune-i să mă sune,

e absurd cum refuză el toate beneficiile progresului,

să-i faci si lui id de mess,

mai intru şi eu seara din când în când,

după tele-jurnal;

………………………………………………….

V-aţi găsit chirie ieftină..?..

să vă îmbrăcaţi gros,

s-a făcut frig, vremea e câinoasă,

să fumaţi mai puţin

şi să mâncaţi zilnic câte o supă caldă

la cantina de la Izvor,

să nu mai pierdeţi nopţile cu cititul,

vă ştiu eu cum sunteţi

şi să veniţi acasă de crăciun.

…………………………………………………

P.S1: V-a publicat vreo editură poeziile

ori  vreo revistă s-a interesat de voi?

…………..

P.S2: V-am pus zacuscă, trei borcane,

printr-un vecin şi compot de poame,

le-am pus pe toate într-o plasă

şi vin v-am pus s-aveţi să beţi la masă

……..

manole, zeiţa & sclintirea de gleznă

1. Mail către sclintirea de gleznă

Ecaterina, copiii au dereglat inorogii

şi stau cu gurile căscate după căderea de stea,

apa stătută din ochi a început să pută,

pe obraz nicio urmă de rădăcină

sau mai ştiu eu ce

încă de ieri mi-am bandajat încheieturile

şi pentru orice siguranţă mi-am luat billet la clasa I;

Ecaterina, spune-mi despre frunza inghinală,

colecţia toamnă-iarnă jupoaie hermine

şi pisici siameze,

tramvaiul îşi mai pune pe el un rând de rugină

nimic de obiectat

nimic de obiectat

mă târăsc şi eu mai mult pe coate

când foamea îmi cântă liszt la coastele dezacordate

nimic de obiectat, nimic de obiectat

pâş-pâş, a început să-mi fugă sângele din nas.

2. Mail către fata cu ochii doi la număr sau poetul cu burtă către zeiţă

Ei, bineînţeles că ea ştie că eu nu ştiu nimic,

bineînţeles că cel mai mult îmi place

când şchiopătează a melancolie

ori când surâde cu părul sălbatic

ca un derbedeu de copil fugit de acasă;

bineînţeles că s-a gândit toată ziua

la mâna de pe sânul ei

(la mâna mea cea cunoscătoare de geometrii)

chiar ieri am fost în oraşul

în care plouă la super-ofertă,

ne lătrau câini imaginari,

era întuneric iar melcii se sinucideau

sub tălpile noastre

(tresăreai la fiecare suicid în parte)

şi bineînţeles că ştiu că ea se uita

tot timpul după mine, când plecam,

cu ochi umezi şi bovini.

3.Mail către Manole

Manole, prietene, toate bune?

îţi scriu mai mult cu mâna stângă,

dreapta mi-am sucit-o zilele trecute

când am căzut fără motiv pe gânduri;

şi după cum probabil ai observat deja,

îţi scriu cu cuvinte

dar mai ales cu o profundă stare de lene

şi te felicit, te felicit, meştere,

am auzit de afacerea dumitale,

ai avut o idee de geniu

să-ţi deschizi firma de construcţii

“cu manole zece”

uite, meştere, că pe unii posteritatea

nu i-a fentat..

.. dar mai mult îţi scriu să te înştiiţez că

Manole, Ana ta nu doarme în zid,

am văzut-o prin Romană cu un individ.

P.S: Stai tot pe Argeş în gios

sau ţi-ai făcut casă-n Pipera (?)

Mail către vatmanul tramvaiului 41

Prietene, probabil tu te-ai trezit când eu abia m-am pus să dorm,

probabil nu-ţi arde de glume cu rugina

iar calul tău de tinichea probabil nu e potcovit de câţiva ani;

spun asta pentru că mă dor plămânii de la tusea ta

şi chiştocul de l&m s-a stins în urmă ca o stea,

spun asta pentru că cearcănele mele îşi trag setea

din ochiul tău burtos de lacrimi de periferie;

dar prietene, spun, prietene.. ştiu o glumă..

omul de tinichea are interzis să râdă cu lacrimi pe motiv că rugineşte

hai că asta e bună, recunoaşte, toanta asta de toamnă plânge ca ploaia

după vara care tocmai a trecut..

şi fata aceea care în prima noapte de iulie a surâs a femeie,

fata aia cu gleznele şi pulpele bronzate

şi sânii aici gânditori, aici ţâfnoşi;

prietene, fata asta mi-a pus sângele pe gânduri

vorbesc de fata asta ţigancă şi panteră, liană şi iederă

care la sfârşitul verii a luat un tren şi a plecat în vest

şi mi-a promis să ţinem legătura prin reţeaua din piept.

Dar ce tot vorbesc, am vrut să-ţi spun doar că de mâine

Nu ne mai vedem la Plaza să iau tramvaiul 41 până la Crângaşi,

mi-am dat demisia, mi-am dat demisia pe motiv de tristeţe

iar tristeţea se stinge cu votcă…

tristeţea, prietene, se stinge cu votcă.

Cu sufletul ca un billet compostat,

Al tău aldea.

mia ella, tom waits & sindromul depresiv

1. Mail de la mia ella cea cu cireşe-n lobul urechii

Îmi aduc aminte şi acum ningea pe toane

dar albul sărea cu uşurinţă glezna

făceam Paşii Uriaşului spre casă

tu mergeai cocoşat de frig ca o literă neinventată

cristi era tot numai suflet râdea cu ţigara infinită în mână

bătută ca un cui în palma răstignitului

iar plămânii lui borfaşi dormeau zgribuliţi

în boscheţii unei tuse seci

când am intrat în casă

ceaiul de tei s-a pus singur la fiert

ne-am aşezat la masa din bucătărie ca la masa tăcerii

din când în când mai făceam noi câte o observaţie

cristi ne privea frăţeşte cu mii de ochi ascunşi sub două pleoape

avea cearcănele cicatrizate ca nişte tatuaje ale nesomnului

şi frământării interioare… dar era tot numai suflet

era tot numai suflet era tot numai suflet

avea aerul că nimic nu i se poate întampla rău

cât timp era cu noi… niciun gând oricât de urâcios era

nu avea să-l bage în seamă din moment ce făceam poştă

o ţigară imfatuată plină de fumuri

spre dimineaţă eu am adormit cu capul pe masă

voi înlocuiserăţi de mult ceaiul cu vinul

vă frământa absurdul eraţi pe rând aluat omogen în mâinile lui

aveaţi buzele roşii şi fumaţi cu calm ultima ţigară

scrumiera arăta ca un cimitir evreiesc

apoi s-a trezit mama şi cristi a băut cafeaua cu ea

peste câteva zile el a plecat în portugalia

s-a întors peste câţiva ani cu ochii închişi

părea liniştit îmi aduc aminte şi acum.

2. Mail de la tom waits

Zi, bă, de câte ori vezi moartea pe zi,

de câte ori îţi face o felaţie,

soră cu moartea (?)

Poeţii ar trebui să trăiască

din ghicitul în cafea,

aşa ar fi frumos pentru toată lumea,

doar zeiţele asfaltului să beneficieze,

în vis în timp ce dorm

cu ochiul cărnii larg deschis,

de mădulare îngereşti;

Uită, bă, uită de tine

şi sugrumă un sân de poetesă,

va curge din el

poezia lăptoasă a geniului,

sugrumă o pulpă sau o coapsă

de femeie neiubită de veşnicii de ani

şi vei primi mereu o masă caldă

şi un pat cu arşiţa-n arcuri;

Îţi aduci aminte de vremurile alea în care

maţele ne cântau de foame

ca păsările de noapte,

eu eram dependent de fumul de ţigară

şi mă găseai mereu în câte-un bar

improvizând la pian

pentru o franzelă şi un pahar

de ceva;

tu lucrai undeva

într-un restaurant şi uneori primeai

un bacşiş generos ca sânii bucătăreselor,

de altfel,

ei nu ştiau că suntem poeţi,

râdeau şi ne arătau cu degetul…

 până într-o seară în care

the piano has been drinking(not me)

and the carpet needs a haircut

de atunci nu te-am mai văzut,

ai dispărut ca un nud bine îmbrăcat,

era iarnă

fulgii de zăpadă se împerecheau în gând,

am întrebat oamenii de zăpadă de tine,

unii dintre cei mai bătrâni

mi-au zis că te-au văzut mergând spre est;

te-ai supărat ca un bou  că am sărutat-o pe martha

pe omoplatul dezvelit şi plin de pistrui

ca un cer senin pătat de stele,

habar n-aveam că eşti îndrăgostit de ea,

acum martha are 2 copii,

s-a căsătorit după plecarea ta

cu un taximetrist beţiv;

n-ai mai dat niciun semn de viaţă niciun semn de moarte

aşteptam să-ţi iasă cărţile nu ştiam că ai renunţat la scris şi la tine,

tot martha mi-a zis după ce ai sunat-o într-o seară

de decembrie târzie când te-ai îmbătat cu prietenul tău cristi

pe datorie notaţi pe caiet precum condamnaţii la moarte

m-aş bucura ca un copil dacă m-ai suna să mai stăm de vorbă

să bem un pahar, de fumat m-am lăsat,

probabil ai auzit m-am însurat, am 2 copii

sunt nebun după ei cum eram odinioară nebun după wiskey,

le-am povestit despre tine, abia aşteaptă să le spui poveşti

cu vocea ta plină de somn,

răspunde-mi la mail, te salut, bătrânul tom waits.

3. Mail de la sindromul depresiv

Nu există nimic

decât animal şi durere,

sufletul este o închipuire a pieptului,

gând instinctiv şi zvâcnire a imediatului

în tâmplă

nimic nu se întâmplă

până în ziua în care tragi linie

şi socoteşti câte frunţi de mort

ai sărutat de-a lungul vieţii tale,

te ia cu fior dar nu ştii că te ia cu fior

ţi se răcesc buzele dar nu ştii că ţi se răcesc buzele

rage în tine animalul dar nu ştii că rage în tine animalul

îl suni pe boris vian

şi-l întrebi cum se scuipă pe mormintele altora,

vrei s-o înveţi şi tu, se pare,

dar este reţeaua ocupată ori prăbuşită

de un vânt interior

la dracu,

ce vijelie este în mine

şi urlă cuvintele ca lupii înrăiţi de foame,

în carpaţii plămânilor mei

se lasă ceaţa

iar stelele-s deconectate

şi se prăbuşesc în reţea,

nu există nimic

decât animal şi durere…

azi îl vedem şi nu e.

Mail de la andre breton, frida kahlo & sylvia plath

1. Mail de la Andre Breton, cel cu bretonul beton

greier fracturat

pe al frunzei pat

de spital

sub copita

de cal

şi iubita

mea remus

face un rebus

cântă în tâmplă

de votcă ars

mai bine decât

sesto pals

fundoianu

cel cu tohanu’

ori hilarul de voronca

cel de fum

bunuel lorca

brauner

gellu de naum

picasso

ca s-o

ardă

-n barbă

pe francoise

că pute a praz

ori pe dora

cea cu hora

de pitici

schizofrenici

pururi polemică

ţâţa-i anemică

gâdilată de Pană

şi strănutul de mamă

din poza alb-negru

se scurge în cană

în ceaiul lui petro

ala-bala-portocala

vântul intră iese-n gala

şi marchizul de dali

pictează cu lama

pe buci de copii

cum se lasă seara

tristan

părăseşte tzara

călare pe-un peşte

prăjit pe muţeşte

mâncat pe orbeşte

călare pe-un peşte

schelet marin

în sticla cu vin

os în gât

pierdut la barbut

cerul e de gris

bucureşti-paris

o fugă o fugă

moartea e o curvă

cu costum la dungă

ce râde priveşte

iar breton e peşte.

2. Mail de la Frida Kahlo

Hai pe mess

să bem un nes

unii intră

alţii ies

diego e la new york

se îmbată ca un porc

fute tot ce poartă coc

şi-mi trimite telegrame

că i-e sete

că i-e foame

de hău-mi

dintre picioare

hai pe mess

să bem un nes

poate o să te pictez

ori să te deconectez

de la tot

de la tine

de la rău

şi de la bine

poate te îndrăgostesc

de divin

şi de incest

ori de sufletu-mi trupesc

poate te cad în genunchi

să îmi pui inel pe trunchi

să mă tăvăleşti pe-altar

să fim logodiţi pe veşnicie

cum sunt vinul şi-un pahar

într-o noapte de beţie

eu acum intru

ma loghez

hai pe mess

să bem un nes…

3. Mail de la Sylvia Plath

Ar trebui să trăim veşnic

măcar o dată,

ca un godot

moartea să ni se lase aşteptată,

să ne prefacem supăraţi

din cauza asta,

să-mi fie dor de tine

ca de un glonţ în cap…

ar trebui să trăim veşnic

măcar o dată,

să cadă anii în noi

ca tencuiala într-o veche casă,

să nu ne mai înspăimânte lupii tusei

ori dihăniile bătrâneţii,

să le răspundem cu  răcnete

din carpaţii plămânilor,

să ne luăm în braţe cu nebunii

şi să dansăm desculţi pe jar de stele,

pe cioburi…

căci sângele nostru este copilul

care râde în somn

când în camera alăturată

moartea face curăţenie generală.

Mail de la prietenul Marcoci

Bă, aldea, scârbă divină,

jeg sublim,

întreabă cârciumile de tine,

nu mă cred când le spun

că te-ai mutat în vest,

pocitanie modernistă

bucureştiul e trist

delirează cu febra-n asfalt

şi n-a mai băut de mult

ploaie la halbă..

hai, prietene,

să călărim caii de tinichea

cei cu coamele electrice

care rumegă vise de periferie..

aldea, putoare mirifică,

singurătatea mi-a muşcat din beregată

ca un brici însetat de un sărut,

nici umbră nu mai am, bă,

am lăsat-o amanet la cârciumă

am pierdut-o, o am pierdut

şi noaptea vine în fiecare zi

şi e lună dubioasă pe cer ca o fiere,

ficatul cosmic e bolnav

iar neantul e prins în pioneze stele..

nu chem taxiul, nu, mă uit în sus

îmi suflu norii din plămâni pe cer

şi chem Carul Mare

nu, nu chem taxiul..

uite-aşa ajung acasă de fiecare dată

la ora la care răsăritul

naşte soare prin cezariană

(placenta mă-sii de treabă!)

Aldea, prietene, întreabă cârciumile de tine,

unde-i poetul ăla mereu însetat

de o cinzeacă de tăcere..?..

şi singurătatea pute ca un stârv

sub patul meu..

hai, bă, cheamă corbii

cheamă lupii,

(formez numărul, apelez)

dar să mă sfâşie în somn

când mă prefac

că dorm şi că visez.

Mail de la prietenul Eminovici

  Nu mai căuta, bă, sublimul

Nu mai căuta metafora

Care să ne îndulcească

Pelinul..

E totul vorbă în vânt

Şi puls desenat pe gât,

E totul joacă de copii

Care se lasă

cu certuri barbare de mame..

e totul frunte senin încruntată,

sunt unghii abstracte

roase de foame

nu mai căuta, bă,

formula perfectă a poeziei,

degeaba avem mare sub pleoapă

degeaba avem lună

când e ciordită, furată

ţie-ţi spun, aldea, prietene

şi nu criticilor mei:

nu credeam să-nvăţ

a muri vreodată.

3 mail-uri unu sh’ unu

1. Mail de la casa de copii

 Baba-oarba

cu nori legaţi la ochi,

soare curat lună,

drumul se termină aici

în verde, apoi în albastru,

apoi vine negru

ori aproape negru..

cer ştirb cu plombe de stele,

mama noastră este căderea de calciu,

tatăl nostru este tăcut de profesie;

alţi părinţi stau cu cureaua în mână

şi îşi obligă copiii să crească

în timp ce noi jucăm baba-oarba

cu nori legaţi la ochi

(te miri cum de se pişe ochii..)

Raze prin păr şi coate julite,

bandajate cu ţărână,

din care răsare soarele

pe vreme urâtă..

din ţărână te-ai născut,

în ţărână trăieşti – mori.

2. Mail de la un fumător înrăit

 Vijelios, scrâşnind cuvinte,

reţea galopând cu mii de cai putere,

vijelios, tuşind sânge

dar mai ales cuvinte de sânge,

preţios ca apa după o noapte de beţie

când arde în tine bagdadul

 

aşa este acest mail

scris mai mult cu plămânii

decât cu scrisul..

de aceea, te rog,

împrumută-mă, dracului,

cu o ţigară.

3. Mail de la departamentul hormonal

 Totul e zâmbet larg,

cât largul mării,

ori muşchi contractaţi

tocaţi prin dinţii sângelui,

spiritul agitat

ca mişcat de pureci concreţi.

Totul e muşchi,

mângâiere de oase,

sudoare,

deci difuzii ochioase.

Totul este o maşină de tocat carne,

o foame de foame,

un gol interior erect,

un haos sublim-abject.

Simfonie de oase,

deci explozie

deci inima ca o dinamită

care sparge uşa pieptului.

Totul e zâmbet larg,

cât largul mării..

când tu eşti pirat

iar ea vreo ciudată de sirenă

când corăbii imaginare

rag a împerechere

şi au în locul catargelor

cămăşi de noapte

sfâşiate la tăvăleală

şi mânjite de şoapte..

totul e zâmbet larg,

cât largul mării,

când plăcerea râde

ca un delfin.