Tratat despre prăpăstii

Unde dumnezeu se duce viaţa mea

şi pe ce căi

femeia care mă iubeşte

îmi sărută cusătura ce-mi ţine

capul pe umeri. am câţiva fraţi

o mamă câţiva morţi în spate

unde dumnezeu şi pe ce căi

 

şi pe ce căi ar trebui să continui

femeia care mă iubeşte

o mamă câţiva fraţi

dar îmi spun dacă nu pentru ei

atunci trăieşte de dragul morţilor

sângele lor a rămas în contul tău

 

femeia care mă iubeşte

îşi petrece nopţile cu ochii închişi

lacrimile ei sunt monede

ce-i acoperă pleoapele ca la mort

dacă nu pentru ea atunci pentru cine

bate un ceas de perete şi pe ce căi

 

o mamă câţiva fraţi

şi postura mea din poză de invidiat

sufletul ia calea fumului părăseşte încăperea

prin coşul casei unde dumnezeu se duce viaţa mea

şi pe ce căi

o umbră îşi cară beţivul acasă

pe-acelaşi drum cu câini lătrând

 

dacă nu pentru ei atunci pentru cine

merită să asculţi bocancii în zăpadă

ca scrâşnetul din dinţi al tatălui nostru

o mamă câţiva fraţi

dacă nu pentru ei atunci pentru cine

nu se mai termină toate astea

 

unde dumnezeu şi pe ce căi

nu iau şi nu vă las nimic

femeia care mă iubeşte

vă va pune în braţe un copil

dacă nu pentru el atunci pentru cine

nu se mai termină

 

fiecare secundă este un pahar cu vin

pe care mi-l torn în cap

unde dumnezeu şi pe ce căi

am moştenit un sânge negru-pământ

nu curge se surpă se surpă încet.

Somnul

 

Prietenul nostru spune că a îngropat somnul sub nuc

însă noi nu suntem chiar atât de nebuni

să ne apucăm de săpat pe o vreme ca asta

3 cutii de somnifere a îngropat el în pământul galben

la fel de bine ar fi putut săpa o fântână în locul ăla

 

.nu a avut încredere în moarte dar pariu-i pariu.

trebuie să ştii câte să înghiţi

la urma urmei somnul nu poate să doară

dar toate astea nu i le mai spunem lui

 

moartea e un somn luuuuung cu ochii deschişi

dormi o viaţă ca apoi să te trezeşti mort

aşa urlă el acum

l-am aruncat în ploaie

de când nu a respectat pariul am încetat să mai dăm

doi lei pe el

 

ploaia îl loveşte ca o femeie îndrăgostită

el stă îngenuncheat într-o baltă

un câine negru îl adulmecă intră în apă

după ce se scaldă începe să bea

eşti ceea ce vei fi se roagă prietenul nostru

are acasă o iubită care în timp ce-l aşteaptă

îi coase o cămaşă albă

tunetele o fac să tresară la fiecare tresărire

cămaşa se umple de picături de sânge

 

am suferit atât de mult încât mi-au dat nume de sfânt

şi câinele îl linge pe faţă îl muşcă noi strigăm în gând

mamă unde e tata să vorbim ca-ntre băieţi?

ieşim în pragul casei lovim cu pâine animalul

satură-te potaie

am plânge dar ne este ruşine mamă unde e tata

să vorbim ca-ntre băieţi?

 

apoi mergem la trădător îl lovim cu bocancii în gură

unde le-ai ascuns jigodie?

el ne arată nucul de crengile lui atârnă un leagăn

şi dintr-o dată ni se face un somn

însă noi nu suntem chiar atât de nebuni

să ne apucăm de săpat pe o vreme ca asta.

NI KA Iisus Hristos

Stăm cu mama la mormântul tău

şi aşezăm lumânările în formă de cruce

trandafirii ne zgârie mâinile

dar pe întunericul ăsta sângele e apă de ploaie

ne gândim că ţi-e sete acolo jos bătrâne

şi ne trecem pe rând antebraţele

cu aerul buimac prin mărăciniş

prefăcându-ne că nu-l observăm

 

fratele meu varsă vin la rădăcina crucii

iar sora mea a adus două ouă roşii

special pentru tine

cu toţii îţi spunem câte ceva în gând

iar gândurile noastre trec din unul în altul

odată cu mirosul de tămâie

 

îmi aduc aminte de ziua în care

adunam flori de soc pe malul râului

mă bucuram grozav când îţi ridicai migălos

pantalonii până la genunchi

intrai în apa rece şi prindeai peşti

cu mâna

ne întorceam acasă desculţi

ei se zbăteau tot drumul în mocasini

iar când mama îi trecea prin mălai

erau încă vii

 

dar uite că acum mă ia un fior

înclin o candelă

şi las ceara să mi se scurgă în palmă

precum lava

oamenii trec pe lângă noi

au capetele plecate şi şoptesc formule sfinte

fiecare poartă la gât câte un clopot

fiecare se opreşte se închină

şi ia lumină de Paşte din ochii trişti ai maică-mii

 

un vânt rece stinge şi aprinde cimitirul

avem impresia că sub noi este un cer înstelat

acoperit din când în când de nori

ne este tare dor de tine ne este tare dor de tine

şi ne apucă pe toţi o ruşine de viaţă.

Peretele

Unchiului meu, Ion Enea

 

Vezi tu peretele ăsta? uite mergi în direcţia cenuşei

urmează talpa calfei rămasă mărturie

în mortarul cândva moale

/

la colţ el se continuă cu un alt perete care

la colţ se continuă cu un alt perete

paralel cu primul

care vei spune ce ciudat se continuă

cu un alt perete

/

asta este camera în care am trăit

iar acum

când mă apropii de vârsta mea adevărată

simt că încep să îmbătrânesc –

grâul a încolţit în podul casei iar

rădăcinile-i atârnă obscen prin tavanul

camerei mele ca nişte mustăţi de rozătoare

/

am rămas singur pe drumul ăsta pavat cu pietre

preţioase stropit cu azot crăpând de sănătate

în genunchi îmi bate câte o inimă în piept

îmi scârţie o rotulă şi mă gândesc tot mai mult

la toate femeile care mi-au născut prunci morţi

ori la toţi prietenii cu care am jupuit viţei fragezi

în lumina rea a bălţii de sânge scurs

/

am trăit exagerat de mult

într-o viaţă

şi abia acum simt că îmbătrânesc

când mă trezesc cu oasele rupte în zi de ploaie

dorindu-mi zi cu soare şi încep să încărunţesc prieteni

să nu vă supăraţi dacă azi voi bea

tot vinul din pivniţă dar prea am îmbătrânit

/

iar ăsta-n care dorm nu mai e pat de mult

uşor-uşor mi-am săpat mormântul în el

tot foindu-mă noapte de noapte coşmar de coşmar

iar asta nu mai este pătură

ci pulbere de pământ galben jilav

în care mi-am ascuns oasele ca un câine

lipsit de miros

/

spune-mi vezi peretele ăsta alb de care îmi tot frec

tâmplele şi alături de care îmbătrânesc

uită-te bine îţi spun crăpăturile lui

sunt nervuri ale întunericului

ce se confundă cu limbile unui ceas stricat

dar care

cel puţin o dată pe zi

arată ora exactă.

Un tren a doua zi

Lui Cristi, care nu s-a mai întors

 

Mă întorceam de la râu

în fiecare seară mergeam să vorbesc cu pescarii

îmi place să vorbesc cu ei pentru că te obligă să şopteşti

ei oricum nu te ascultă şi aşteaptă ca pluta să se facă nevăzută

/

în dreapta mea era un bun prieten

care mi-a zis într-o zi ia-ţi lucrurile

şi mi-a dat un pat mi-a dat şi 4 pereţi apoi a zis

în camera asta a murit bunicul

m-am bucurat i-am strâns mâna

şi toţi banii pe care-i aveam i-am dat pe bere

şi seminţe de bostan

nu regret îmi place să beau cu oameni care nu se îmbată

cu una-cu două

/

în ziua aia l-am dus şi pe el la râu i-am arătat pescarii

uite ăştia-s pescarii     sunt ca nişte copii

la întoarcere drumul spre casă era simplu ca un nod pescăresc

trebuia doar să-l cunoşti

comentam noi reclamele ne mai uitam după fete

asta mi-ar face nişte copii tare frumoşi nu crezi?

şi nu aveam cum să nu observăm mersul lasciv al tarantulei

de pe fesele lor

aveam nişte cearcăne cât pumnul şi sârmă ghimpată la mâini

în loc de ceas     ştiam povestea     la oră fixă curgea un firicel de sânge

/

prietenul meu avea să ia un tren a doua zi

nu mi-a zis cu ce treburi şi nici unde voia să meargă

spunea că stă doar două zile plecat

şi mă roagă să îi hrănesc pisica

şi să fac dragoste cu o fată tunsă scurt

care îl vizitează din-când-în-când

nu fii trist zicea dacă o rogi îţi face şi ceva de mâncare

nu eram trist şi am scos pipa mea din os de pelican

apoi am început să las dâre de fum albăstrui pe clădirile

pe lângă care treceam     eram foarte mândru de pipa mea din os de pelican

iar când trăgeam din ea simţeam un gust dulceag de măduvă

uneori doar cu asta mă hrăneam

/

noi mergeam cu pasul leneş     în urma noastră adulmecau drumul

8 câini de vânătoare     când am ajuns lângă un bloc turn cu zece etaje

de la ultimul etaj o femeie a scos un clopot imens

a lovit în el de câteva ori şi o pânză de păianjen a acoperit toate ferestrele

apoi femeia ne-a strigat pe nume şi a dat drumul clopotului

avea un glas plăcut şi o înfăţişare frumoasă

aproape că ne îndrăgostisem de ea

nu vă temeţi staţi nemişcaţi e numai bun pentru voi

l-am făcut la comandă

şi clopotul ne-a înghiţit

ea chicotea şi-a tăiat părul lung

luaţi-l cu voi au anunţat frig câteva zile luaţi-l cu voi

înveliţi-vă sunteţi băieţi mari

 

am aprins un chibrit şi am văzut dansul pendulei dintre noi

încheieturile mâinilor ne sângerau întruna semn că

fiecare secundă era o oră fixă

am continuat să mergem

doar prietenul meu avea de prins un tren

a doua zi.

Dublul sex al clipei

Într-o groapă săpată mai mult

cu mâinile

ne găsim propriile oase

ascunse de câini andaluzi;

de la ultima ploaie carnea înfloreşte

pe noi iar mâlul ne surâde

în colţul gurii

/

apoi vine pisica-nouă-vieţi

îşi înfige ghearele în pământul moale

şi trasează direcţii spre care apucăm

încrezători

/

în urma noastră cerul este un călcâi crăpat

/

la fiecare pas se simt melci

a căror arhitectură o poate înţelege

doar cursul firesc al sângelui

fiecare cochilie zdrobită este o casă

în paragină

din care se aud ţipăt de femeie

şi plâns de copii

/

când ajungem la capăt de drum

deschidem în loc de poartă o oglindă

spartă la mijloc

în care privim miraţi

că noi nu mai suntem noi.

***

***

După ce ne-am iubit

o viaţă

am văzut într-o zi

cum câteva fire

de-ale tale de păr

căzute

pe cearşaful alb

seamănă cu liniile

din palma mea.

***

***

De la o vreme

îţi calculezi timpul în ţigări

la oră fixă fumul trage

clopotul de limbă

ai ochii albi ca şi cum iarna

ţi-a violat privirea

şi tot ce-ţi mai apasă pieptul

este un abur cald venit

dinspre morţi.

Insomnie – low batery

O voce în telefon undeva la ora şepte seara

marius aldea? cu domnul marius aldea vă rog

şi închide trântind o respiraţie grea

 

mă gândesc că e o greşeală şi nu bag în seamă

mă uit cam pe gânduri în oglnidă

şi îmi spăl faţa cu apă rece

afară se aude oraşul cu o respiraţie grea

 

pe la doişpe noaptea ea îşi pune urechea pe inima mea

şi face inventarul pulsului

eu mă uit în tavan

 

pe la trei dimineaţa aceeaşi voce în telefon

marius aldea? cu domnul aldea vă rog

şi iarăşi închide trântind o respiraţie grea

 

care îmi apasă plămânii

 

fiindcă mi-a sărit somnul deschid documentarele alea

de pe animal planet şi le privesc cam gânditor

cam cum poate privi un copil alt copil dormind

 

pe la cinci dimineaţa din nou telefonul

marius aldea? cu aldea vă rog

şi aceeaşi respiraţie grea de bătrân sisif

ce urcă un bloc de zece etaje

da domnule eu sunt

dar deja vorbeam singur

 

merg la baie să trag apa şi mă uit cam ciudat

cam căzut pe gânduri în oglindă

afară se aude un mieunat de tramvai

se mai aude şi-un câine

 

pe la şepte dimineaţa ea se trezeşte

cât numai să tragă apa la baie

am tras-o eu la cinci îi zic

a ce bine şi adoarme la loc

cu sânii ca nişte ochi deschişi

 

pe la nouă dimineaţa aceeaşi voce în telefon

marius aldea? cu domnul marius

şi o respiraţie grea trânteşte liniştea

 

afară se aude Retimul cum ia gunoiul

cândva gunoiul ăla am fost noi

mă gândesc cam într-o doară ce-i drept

 

pe la zece ea se trezeşte frumoasă

facem dragoste în loc de micul dejun

şi tot weekend-ul /mi-au zis prietenii/

am avut telefonul închis.

Dorm chircit

noapte de noapte

într-o poziţie embrionară

şi în fiecare dimineaţă

după ce îşi bea cafeaua cu vecinele

mama mă naşte în chinuri groaznice

 

şi îmi spune sfârşită de puteri

bună dimineaţa copilul mamii

ai dormit bine?

bună dimineaţa mamă am dormit bine

dar cam mult cam mult am dormit

şi trebuia să fiu deja la facultate

am cursuri prea mult am dormit

dar ea vrea să mă alăpteze

şi nu înţelege că trebuie să ajung la bibliotecă

să-i dau gata pe clasicii francezi

 

iar vecinelor li se arată în zaţ ceva.