dumnezeu e ţigan

1.

îngenunchere de coate, ai o aluniţă chiar acolo unde ştiu doar eu că o ai, îţi muşti buzele şi ţi le muşc şi eu, bineînţeles că iau totul peste picior numai pe tine te iau… de mână; când îţi transpiră palmă îmi transpiră şi mie… m-ai putea urî pentru câte ţi-am făcut, dar nu, tu nu… m-ai putea ucide, tatăl tău e poliţist, are pistol, dar nu, tu nu… îţi pierzi timpul cu mine la fel cum şi eu mi-l pierd cu mine… ideea e că ai o aluniţă fix acolo unde ştiu doar eu că o ai, jur, jur, mâine îţi voi face cunoştonţă cu mama, ştii, tipa care m-a pus în legătură cu mine iar mai apoi cu tine, cam asta ar fi pentru moment;

2.

eşti frumoasă când râzi de mine, când mă dispreţuieşti, eşti foarte frumoasă când nu dai doi lei pe mine… mai ştii când m-ai împins în faţa tramvaiului, dar el nu mai venea odată?… a fost palpitant, mă durea parcă, parcă mă durea ceva dar nu mai ştiu ce… o, da, era cotul, căzusem în cot, sângeram prin cămaşa ta preferată, vino să pupe mama, mi-ai zis, şi mi-ai pupat sângele fix în bot… s-au închinat babele, în ziua aia s-au închinat toate babele de pe pământ, fără doar şi fără poate, eşti frumoasă când râzi de mine, când mă dispreţuieşti şi asta pentru că tu eşti viaţa mea, maria, dar eu, eu sunt moartea ta;

3.

belitura asta numită şi viaţă numită şi stare de a fi… treaba stă bine, stârvul de sub pat a înflorit, de ceva timp, viermii s-au apucat de grădinărit, treaba stă bine şi stă simplu, da… e simplu, belitura asta numită şi viaţă numită şi stare de a fi, poate continua doar până la un anumit punct, e simplu, maria, îngerii ciordesc portofele organizat, de aceea dumnezeu e ţigan, dumnezeu e ţigan, îi scuipă pe copii la joacă şi… mai e şi de extremă dreapta, ciudat?… n-aş zice, e foarte simplu, la răsărit cocoşii rag precum cobain, iar soarele e cu capul mare ca după o noapte de beţie, calmează-te, maria, închide ochii şi dormi la loc, e simplu, îi dau pe cocoşi în judecată pe motiv de „cucurigu”, dumnezeu e ţigan, norii ies ca fumul din nările cerului, pe motiv de tbc, plămânii mei tuşesc după tine, maria, fraiero, ce dai la schimb pe o tristeţe, a?… soarele e portocala după care salivează orbii, tu eşti viaţa mea, maria, tu eşti viaţa mea, îţi spun eu, e trist să fii poet, mi-a zis şi mie cineva… moartea s-a îmbrăcat frumos şi se duce la ultima piesă a lui afrim, dacă ne organizăm puţin, o putem trimite în mă-sa… hai zi, zi, zi… ce dai la schimb pe o tristeţe, dai aluniţa aia, îţi dai aluniţa pe o tristeţe, a?… vezi, e simplu– complicată treabă şi viaţa asta numită şi stare de a fi numită şi belitură… şi iar spun… tu eşti viaţa mea şi doar a mea… dar… ăăă… eu sunt moartea ta şi doar a ta