poeme INBOX mp3

pe unde a mai umblat poetul străzii

păi mă veţi găsi în Convorbiri Literare, numărul de iarnă, decembrie 2009

de asemenea, mă puteţi găsi în Viaţa Românească

sau în Litere (la pagina 38) cum de altfel şi-n Egophobia

plus o RECENZIE mai veche la “Al treilea ochi”, volumul meu de debut.

P.S1: pe situl revistei Convorbiri Literare nu se găseşte numărul din decembrie, dar poate găsiţi revista pe la vreo bibliotecă.

P.S2: nu mai plec la ţară din lipsă de bani

P.S3: gata cu p.s-urile, am dormit 2 ore azi-noapte, mă bag la somn. sper să vă placă poemele, dacă nu cumva le cunoşteaţi. la Timişoara ninge la super ofertă. pa!

cum de vine asta, victore, să nu-i placă cuiva băutura?

M-am gândit că ar fi bine s-o las mai moale cu poezia pe blog câteva zile,

din simplul motiv că este o atmosferă prea apăsătoare,

prea multă poezie nu face bine, haideţi s-o dăm şi în proză…

Asta nu înseamnă că blogul meu îşi va schimba “moaca”,

nu, va rămâne un blog de poezie.

Cât despre poetul străzii, aţi văzut şi dumneavoastră că şi-a terminat treaba,

poemele tip mail s-au epuizat şi s-au păpat ca pâinea caldă,

voi reveni curând cu o înregistrare audio a primei părţi din “poetul.străzii@yahoo.com” şi anume inbox-ul.

Dacă aceste rânduri sunt cumva plictisitoare, vă rog, iertaţi-le, nu este vina lor,

este vina orei 3.40 a.m. dar să n-o mai lungesc, sâmbătă plec la ţară, tooocmai în dolj, la Moţăţei

plec direct din Timişoara, apoi dau câteva zile pe acasă, la Motru, prin gorj pe acolo pe lângă nea Costache.

Mi-a venit dor de cântat de cocoş, de gâlceavă între curcani, de lătrat halucinant de câine.

Mi-a venit dor de un grătar mâncat înainte de a-l lua de pe jar, de o cană cu vin adâncă precum un puţ

şi de întrebările babei Aurica “când venişi, muică, da’ când te-ntorci îndărăt?”

Ar mai fi doruri că doar nu oi fi nebun ca Tudor Gheorghe să îmi plece dorul de-acasă…

dar mă opresc aici, merg la culcare, e târziu şi sâmbătă am ultimul examen;

dacă nici voi nu dormiţi, vă spun sincer, ochii se ţin închişi sau cum îmi zice mie Liana

(o ştiţi pe liana) când o sâcâi că nu pot dormi,

“ţine ochii-nchişi şi lasă pleoapele să se pupe-ntre ele”

păi nu? vă salut, uite, asta e curtea mea, nu vă vine să vă aruncaţi în fotografie ca într-o piscină

şi să vă răcoriţi sufletul?

cam atât de pe frontul de vest.

ea stă plictisită şi foarte frumoasă

AtâT!

ultimele poeme din “poetul.străzii@yahoo.com”

1. Mail către prietenul Bunoiu cel Marian

Bunule,

m-a îmbrăţişat tristeţea cum numai o mamă

îşi îmbrăţişează în gară fiul

care pleacă cu studii la Bucureşti,

prietene, îţi scriu pentru că sângele meu

şi sângele tău sunt fraţi

de sânge

îţi scriu cu frig în oase

şi probabil dacă aş vorbi

aş face-o cu un tremur în voce…

,,,,,,,,,, ,,,,,,,,,,,,, ,,,,,,,,,,,,

Toate bune acolo, bă,

Mai este aer în Târgu-Jiu,

se mai respiră,

Coloana lui Brâncuşi s-a aplecat cumva

ca a bătrânilor noştri,

poeziile lui Spiridon Popescu

mai umblă nepotcovite pe străzi,

se mai spun poveşti porcoase la Masa Tăcerii?

(Ah, frăţioare

Ah, frăţioare

Ah, frăţioare,

ar spune Nichita)

,,,,,,,,,,,,, ,,,,,,,,,,,,,,, ,,,,,,,,,,,

îmi este dor să bem un pahar

şi să tăcem cum se tace,

să-ţi măsori setea după setea mea,

să-mi măsor tristeţea după tâmpla ta

şi să ne certăm care să mai facă cinste cu un rând…

,,,,,,,, ,,,,,,,,,, ,,,,,,,,,,,

Dar lasă, prietene, lasă bă,

că într-o bună zi n-o să se mai facă noapte

şi n-o să mai avem negură-n vene,

într-o bună zi vor veni numai zile bune,

îţi voi da telefon,

vei râde vei povesti

ce-ţi mai fac copiii,

ce-ţi mai face soţia,

încă mai are sânii încercănaţi

ca un cer de ploaie..?..

într-o bună zi,

friptura nu va mai sângera în tigaie

şi vei avea pofta de mâncare,

vei mânca rumegând melancolic

ca o bovină;

,,,,,,,,,,,,,,, ,,,,,,,,,,,,,, ,,,,,,,,,,,,,,

într-o bună zi n-o să se mai facă noapte,

stelele mioape vor fi pensionate pe caz de boală

şi ni se va face ordine-n haos.

La mulţi ani, Bunule, să fii sănătos

Să fii iubit şi fericit

Să fii bun şi senin, fără riduri pe faţă

,,,,,,,,,,,, ,,,,,,,,,,,,, ,,,,,,,,,,,,

P.S: Pentru că îmi eşti frate bun şi drag

am să-ţi spun că de la atâta tristeţe

îmi vine  întruna să mă cac!

2. Mail către o nihilistă-n amor

Barbar cânta femeia-aceea

şi i-am făcut semn cu ochiul

a roşit

a picurat roşu din obraji

în cafea

mă durea osul

efemerul

animal-pietrosul

şi i-am făcut semn cu pleoapa

să se apropie

ca apa

să o sorb într-un colţ

la discreţie

(să o împart cu un ficus)

dar ea a roşit

a picurat sânge din obraji

direct în cafea

,,,,,,,,, ,,,,,,,,,,,, ,,,,,,,,,,,

mă junghia osul

dădeam vina pe vreme şi nu pe timp

secundele făceau infarct în pieptul meu

inima mea bocea ca o târfă roşie

la înmormântarea unui junghi

,,,,,,,,,, ,,,,,,,,,, ,,,,,,,,,,,

ah ce mă mai junghia osul

osul osul

dar ţi-am făcut semn cu măduva

să te apropii

ai venit la mine

îmi râdea inima curva

cu sângele pân’ la urechi

barbar cânta femeia-aceea

dar s-a oprit când mi-am îmbrăcat paltonul

tu nu ştiu cine erai

doar că ai acceptat

să te trec prin maşina de tocat carne

tu nu ştiu cine erai

nu ştiu.

3. Mail către Măriuca, fată de pension

Orice orgasm naşte o moarte

la fel ruşinea merelor prea coapte

se transformă-n vierme copt,

filosof mucos e pântecul lui 8…

,,,,,,,,,,,, ,,,,,,,,,, ,,,,,,,,,,,

îţi curgea prin calorifere vocea

iarna trecută abia începea,

erai caldă sub aripă

după ce ne tăvăleam

fumam din pipă

,,,,,,,,,,, ,,,,,,,,,, ,,,,,,,,,

îţi citeam chiar poeme

de-ale mele

te minţeam mereu, în fine,

că le-am scris gândind la tine

,,,,,,,,,,,, ,,,,,,,,,, ,,,,,,,,,,,

ai fost o căţea sentimentală

iar eu ca orice poet ratat

eram pândit mereu de boală,

în iarna aia am stat, cum spuneam,

mai mult în pat,

m-ai sechestrat

ca pe-o stea pe cerul gurii

iar sânii tăi mă atacau barbar

ca hunii

,,,,,,,,, ,,,,,,,,,,,,,, ,,,,,,,,,

au fost grade minus atunci

în mame sinucideri de prunci,

timpul se fenta absurd pe sine,

târziul era mereu devreme

dar tu dar tu dar tu

aveai caniculă în vene

de aceea de aceea era bine

şi… dormeam mai mult în tine

,,,,,,,,,,, ,,,,,,,,,, ,,,,,,,,,,

dar orice orgasm naşte moarte

cum şi pudoarea merelor prea coapte

se pierde-n scrâşnet de nimic,

noi doi am trăit şi am murit

noi am trăit şi am murit

noapte de noapte,

aproape zilnic

,,,,,,,,,, ,,,,,,,,,,, ,,,,,,,,,

am plecat într-o zi de primăvară

dureros de frumoasă,

nu aveam bagaje

m-ai condus totuşi la gară

îmbrăcată-n pielea goală;

în dimineaţa-aceea ţi-au plâns sânii

doar ochii-ţi mă priveau acum ca hunii,

se făcuseră o armată din doi,

locomotiva şi-a aprins tabacul,

trenul a plecat,

nu m-am uitat înapoi.

4. Mail către sudorile morţii

*

În noaptea asta te cam poftesc,

te întind pe felia de pâine

în timp ce sânii tăi mă privesc

ca doi copii îmbufnaţi

rumeniţi de ruşine

şi lupii din părul tău,

conifer,

urlă prin mine

năpârlesc prin mine

prin mine pier

când te-njunghii cu plăcerea

chiar în momentul în care

primul cocoş-lăutar este decapitat

şi răsăritul sângerează la noi în pat

*

A doua zi am primit un telefon,

tu erai încă cu pleoapele cusute de somn,

te trăgeam de sfârcuri

doar ca să-i supăr pe mucoşi,

vocea din telefon a început gâtuită de plâns

„a suferit toată noaptea,

spre zori a murit,

a pomenit pe toată lumea,

a murit lucidă,

tot atunci a căzut o stea

în lăturile porcilor”

vocea s-a oprit, ştia că o urăsc.

Mama mamei mele se răcea,

la fel şi ţâţa ta

cu sfârcurile acum încercănate

ca un cer de noiembrie

*

Ce noapte frumoasă am avut,

Ce moarte frumoasă am trăit.

5. Mail către poeţii ultimei genereţii

Fraţilor, n-aţi fost nici primii şi nici ultimii,

ce faceţi voi în poeziile voastre

au făcut-o alţii în proza lor

cu un secol în urmă;

,,,,,,,,,, ,,,,,,,,,,, ,,,,,,,,,

nu vă supăraţi,

dar nu-mi plac marius ianuş

savatie sau ţupa

(cu durere-n suflet va spun

mă doare-n pupa)

în schimb mi-au plăcut gelu vlaşin,

claudiu komartin, curge firesc versul lui

ca un vin, dar doar puţin

în poemul mona;

de poetese nu mai vorbesc,

nu vreau să le jignesc,

le-am răsfoit doar,

nu am putut să le citesc,

m-au plictisit îngrozitor,

nu mai ştiu cum să şocheze

pizdele astea urâte obeze,

ori astea-s copilării, domnilor,

poezia trebuie că este mult mai mult

trebuie că este

,,,,,,,,,,, ,,,,,,,,,,,, ,,,,,,,,,,,,

dar vă voi citi mereu nu ca poeţi,

ci ca prozatori scurţi,

nu, nu înţelegeţi, nu vreau să jignesc,

nu-s pus pe  ceartă

şi nu pot să mă fac bine înţeles

printr-o tastatură cu riduri pe faţă

,,,,,,,,,,,,, ,,,,,,,,, ,,,,,,

nu vă supăraţi pe mine,

sunt doar un simplu cititor,

deloc pudibond, un derbedeu manierat,

un vagabond analfabet, stilat

al vostru, nicuşor

băiat de curte, crescut în Obor.

6. Mail către Poetul străzii

***

E caniculă în gâtul/în gândul beţivilor

în cârciuma aia

minerii beau rom cu halba

eu şi cristi visăm la o bere rece

ca la o ploaie de vară,

la masa alăturată

o ţigară aprinsă

e toată fumuri-fumuri

uitată în scrumieră

nefumată

ca o femeie frumoasă

netăvalită şi neiubită

de veşnicii de ani

,,,,,,,,,, ,,,,,,,,,,, ,,,,,,,,,,,

şi se întunecă în noi

se face întuneric

apare o lună sexy despuiată

ca zeiţele din playboy

problema ta, cusurul tău,

îi spun lui cristi,

este că te îndrăgosteşti prea repede

marş, mă, îmi zice el

şi se ridică într-un picior

pe masa joasă şi strigă

sunt un pahar,

toarnă şampanie în mine, iubito

…

eu eram doar un mucos pe atunci

cristi avea 30 de ani la număr

ii curgeau zilele prin corp ca argintul viu

doar nopţile erau ceva mai liniştite

când beam votcă cu vaza

şi ne prindeam florile artificiale în piept

acum mi-e dor de nopţile alea

în care împărţeam frăţeşte caietul de la bar

şi lăsam poezii ca bacşiş

***

Aşadar stăm prost cu banii

nimeni nu ne mai deschide uşa să ne vindem poeziile

în curând curva asta comunistă ne va cere chiria

noi vom da din umeri şi vom încerca zâmbetul suav

de duminică dimineaţa

dar curva asta comunistă nu are pic de sensibilitate

şi ne va arunca în stradă cum îşi aruncă uneori

privirea pe fereastră cu scârbă nostalgică când plouă

Stăm prost cu banii cu sănătatea

Stăm prost cu somnul şi cu visele

stăm prost cu nervii şi cu femeile

stăm prost cu gloanţele şi cu prietenii

,,,,,,,,,, ,,,,,,,,,,,, ,,,,,,,,,,,,,,

dar am o haită de lupi în privire

când vine vorba despre iubire

(vezi de asemenea orbire)

şi sângele-mi curge prin vene

parşiv ca hienele

şi poezia mea-poezia ta

devine o junglă

de plăcere

***

Două spinări se îmbrăţişează

până la căderea de vertebră

putem fi noi amândoi tu şi cu mine

două genii cu burta cosmică integră

cu umbrele ca nişte abţipilduri lipite

pe frigiderul foamei

Poiete, curg gândurile negre prin mine

ca vieţile prin pântecele mamei

ca lava ori ca ploaia care face trotuarul

pentru o noapte de neuitat cu rugina şi canalul

,,,,,,,,,, ,,,,,,,,,, ,,,,,,,,,,,

ridic paharul ciocnesc îl pup pe lăutar

în acordeon s-au strecurat hoţeşte

bancnota de 5 lei

şi o halbă de amar.

7. Mail către un tânăr poet în căutare de stil

Dacă vrei să fii un poet de gaşcă, stamate, alătură-te douămiiştilor

deşi îi vei copia la indigo îţi vor spune că nu scrii bine

vor inventa ei motive se vor da maeştri ori inventatori de stil

în cazul în care vei scrie un poem mai bun decât toată opera lor

ţi-l vor fute în cur barbar cu invidie poieticească

te vor bârfi ca nişte hoaşte intelectuale pe reţelele literare

pe care sunt prezente non-stop adolescentele

într-o atmosferă obscură de acnee

,,,,,,,,,,,,, ,,,,,,,,,,, ,,,,,,,,,

Dacă vrei să exciţi virgine, stamate, alătură-te douămiiştilor

îţi vor da ei sfaturi utile exact cum dau minerii sfaturi

tinerilor timizi cu zânele: important e să o iei repede, bă,

să bagi mâna la fofoloancă şi să plouă plăcere

Aşa că, stamate, nu-ţi mai pierde vremea cu versurile naturaliste

se găsesc mereu clişee la modă renunţă la cele vechi

nu mai scrie despre ceaiuri medicinale renale bălării sau alte drăcii

dacă vrei să intri în istoria literară fă-te douămuist

bagă-ţi pula în ea de poezie şi vei tăvăli în fiecare seară virtual

câte o adolescentă supărată pe viaţă ori pe-nceputul de mustaţă

dar cu coapsa albă ca o biserică dată cu lavabilă

,,,,,,,,,,,, ,,,,,,,,,,,,,, ,,,,,,,,,,,,,

Nu contează că subraţul poeziei tale pute, stamate,

din moment ce estetica are deviere de sept

important e că te va agăţa ca pe o curvă Uniunea

şi vei suge multe mădulare bătrâne îngereşti

pentru a primi laude recenzii şi vorbe de bine

important e că în oraşul natal babele îţi vor zice domnul poet

cât despre mine află că l-am cunoscut pe tac-tu urmuz

care-mi zicea adesea: ai să vezi, aldeo, că fi-miu va ajunge mare

dacă se dă cu douămiiştii mare bre’ mare nu ca mine.

8. Mail către prietenii mei, cei pe cale de dispariţie

Să dea dracu să plângeţi la înmormântarea mea,

derbedei sentimentali,

poate nu o înveseliţi puţin pe mama

ori poate uitaţi să le umpleţi paharele

fraţilor mei,

că vă belesc ca pe viţei, mă,

,,,,,,,,,, ,,,,,,,,,,, ,,,,,,,,,,,,

desigur, eu voi lipsi,

voi fi plecat de mult cu afaceri dincolo,

ştiu, unii mă vor vorbi de bine

păcat, a fost un mare poet

dar nu puneţi botul şi nu vă întristaţi,

sunt beţi si sensibili,

aşa e la înmormântări;

alţii vor râde pe ascuns

ca în poemul acela al lui gellu naum,

voi să nu vă ascundeţi beliţii dinţi,

orbiţi-o pe moarte

cu zâmbetul vostru sănătos,

râdeţi când m-acoperiţi cu pământ,

voi şti că m-aţi iubit;

,,,,,,,,,,,, ,,,,,,,,,,, ,,,,,,,,,,

iar dacă vreo bătrână se jeleşte

nu vă supăraţi pe ea că e de modă veche,

dar aşa-s bătrânii,

aşa a fost şi bătrâna mea…

nu lăsaţi niciun popă să se atingă de mine

şi să-mi cânte verzi şi uscate,

citiţi nişte poezii

aprindeţi câte o ţigară

radeţi câteva sticle de vin,

la urma urmei n-a fost chiar aşa rău,

au fost şi zile bune,

căutaţi în arhivă

,,,,,,,,,,, ,,,,,,,,,,, ,,,,,,,,,,

şi nu lăsaţi tristeţea să-şi facă abonament la voi,

pocitania poate să ia şi tramvaiul,

vă pup ca de fiecare dată, cu bine!

plus varianta în engleză, poem apărut în Contemporary Horizon,

în traducerea Lorenei Fota, redactor-şef Daniel Dragomirescu.
MAIL TO MY FRIENDS,
THOSE ABOUT TO COMPLETE

God forbid that you should cry at my funeral,
you, sentimental bums,
you’d better cheer up my mom
and don’t forget to fill up
my brothers’ glasses,
or else I’ll skin you like calves,
,,,,,,,,,,, ,,,,,,,,,, ,,,,,,,,,,
I will be missing for sure,
I will have been away on business in the hereafter for a long time,
some will speak highly of me, I know,
what a pity, he was a great poet
yet don’t swallow it and don’t be sad,
you are drunk and sensitive,
it’s a funeral, after all ;
others will laugh up their sleeve
like in gellu naum’s poem,
as for you, bare your teeth,
dazzle death
with your healthy smile,
laugh while covering me in soil,
I’ll know then that you have loved me ;
,,,,,,,,,,, ,,,,,,,,,, ,,,,,,,,,,,,
should an old woman mourn
don’t be angry with her, she is old-fashioned
that’s the way old people are,
so was my old lady…
don ‘t let any priest touch me
and shoot the breeze,
read a couple of poems,
light a cigarette,
belt a few bottles of wine down,
it hasn’t been that bad after all,
there have also been good times,
look up in the archives
,,,,,,,,,,,, ,,,,,,,,,,,, ,,,,,,,,,,,
and don’t let sadness subscribe to you,
the monster may as well take the tram,
a big kiss as always, farewell !

vous etes tous issus de la grandeur de moi

1. Mail către starea de foame

Îmi curg lacrimi din urechi

şi răşină din ’cei ochi

care odată au fost multi

iar acu-s doi şi miopi,

,,,,,,,,, ,,,,,,,,,,, ,,,,,,,,,,,,,,,,

pletele de ţi-ar fi munţi,

degetele mele ar fi

flămândă haită de lupi

iar scrâşnetu-mi suav din dinţi

avalanşă l-ai simţi,

pletele de ţi-ar fi munţi…

,,,,,,,,,,,, ,,,,,,,,,,,, ,,,,,,,,,,

şi iarăşi se face-o mare

şi iarăşi se fac corăbii

şi ne plouă o ninsoare

şi ne vin sub pleoape vrăbii

şi ne vin în gând amare

idei curve-n pielea goală

cum se strâng în bar călăii

ori poeţii, putrezi zeii

ori zeiţele de smoală…

,,,,,,,,,,,,, ,,,,,,,,,,,,, ,,,,,,,,,,,,,,,

şi te văd cu sâni de soare

ce cu sfârcuri de chindie

îmi transformă geniu-n boare

şi mă lasă în pustie;

,,,,,,,,,,,, ,,,,,,,,,,,,, ,,,,,,,,,,,,,,,

ah, mi-e nu ştiu ce şi nu ştiu cum

când îmi iau umbra în braţe,

ea devine mine, eu devin un fum

şi-mi încerc ecoul în hăul din maţe.

2. Mail către morţii mă-tii (netrimis)

mi-e dor de morţi

şi îmi umplu gura cu ţărână,

mi-am tatuat pe buze tăcere

şi gâtul mi s-a uscat de la setea voastră,

adio sau la revedere…

,,,,, ,,,,,,, ,,,,,,,,

vărs vin pe faţa de masă,

femelă parcă înjunghiată –

sângele ca o boare;

facerea dintre picioare

stă gânditoare,

carnivoră floare

,,,,,,,, ,,,,,,, ,,,,,

mi-e dor de morţi

pentru că nu mai sunt

pentru că lasă impresia că sunt

plecaţi undeva peste 7 mări peste 7 zări

şi au să se întoarcă cu prima

adiere de vânt;

,,,,,,,,, ,,,,,,,, ,,,,,,,,,,

mormintele voastre sunt sub pleoapele mele,

epitaf sculptat în piele

iar crucea vă este crescută din vertebra mea

efemeră mereu vie căzătoare

ca o stea.

3. Mail către iulian cel tănase

Iulian, a căzut reţeaua

ca tencuiala dintr-o casă veche,

că aveam de gând să-ţi trimit

poemele mele tip mail

la care am lucrat o viaţă

de fluturi

,,,,,,,,, ,,,,,,,, ,,,,,,,,,,

a căzut reţeaua pe gânduri

ca o curvă sensibilă

când observă

că i s-au lăsat sânii

ca bezna într-o zi

de ianuarie

,,,,,,,,,,,, ,,,,,,,,,,,, ,,,,,,

a căzut reţeaua pe coate,

camarade,

şi ne-a julit nervii,

în genunchi a căzut reţeaua

şi a cerşit poeme de gellu naum

,,,,,,,,,,, ,,,,,,,,,, ,,,,,,,,,

te salut cu răcnete

din carpaţii plămânilor, iulian,

ridic paharul de vin

şi te salut

om străin ce eşti,

dar frate de absurd,

cu omoplatul tatuat cu fum,

citeşte acest mail mâine la cafea

şi nu azi, azi sunt nebun.

4. Mail de la Boris Vian

(cu mesajul dă-o mai departe)

Jur să scuip pe mormintele voastre

jeguri sublime, fiare belite

de piei, de oase, de măduvi

vite pocite

de pictorul orb în orbite;

jur să scuip pe crucea voastră

să vă iasă din orbite viermele scremut,

nemurirea să vă intre-n cur

ca un chilot futut,

să vă râdă râmele, cârtiţele

şi groparii,

cioclii să-şi sufle nasul

la înmormântarea voastră,

ploaia să vă pişe ochii trompete, arii

să geamă pământul îmbrăcat de pomană

în bălegar şi urme de lopată.

cerul să poarte uniformă murdară

şi nu cămăşi albastre,

domnilor, voi scuipa pe mormintele voastre.

5. Mail de la Cristoşii mă-tii

Nervii nu sunt o scuză,

lepădătură confuză,

luna-i o vezică de muză

lumină-urină difuză

nu, nicidecum,

nervii nu sunt o scuză,

înjurătura este o întâmplare

de eliberare

ursuză,

o întâmplare de frunză,

nervura mă-sii de spuză

de jar de stele

sub buză;

degeaba,

nervii nu sunt o scuză,

priveşte cum calm

animalul din tine

te acuză.

6. Mail către rugină

Ce faci, fată (?)

mi-am adus aminte de tine

mai mult pentru că doctorul

mi-a recomandat toamnă;

mai ştii când te-am întrebat

dacă la cămaşa de forţă

se potriveşte cravata zebră (?)

dar tu n-ai pic de gust vestimentar,

mi-ai recomandat ştreangul;

,,,,,,,,,,, ,,,,,,,,,, ,,,,,,,,,,,,,,

… dar să trecem peste…

ţi-am zis că m-am logodit

cu o vată de zahăr (?)

p.s1: aştept un semn din partea ta

p.s2: stai tot în chirie în tramvaiul 21?

p.s3: ieri de dimineaţă m-am pişat tu.

7. Mail către boul de Oedip

Bă, tac-tu e supărat foc pe tine,

zice că nu-l asculti,

că iei note mici la şcoală,

că vii noaptea beat,

că te-a prins patima casinoului,

că frizezi cocaină

şi câte şi mai câte…

atât îţi zic, bă,

eu şi tac-tu suntem ca fraţii,

pe vremea când era regele Tebei

eu eram saltimbancul palatului,

dar ai grijă că te belesc de viu

dacă-l mai superi pe bătrân;

,,,,,,,,,,,, ,,,,,,,,,, ,,,,,,,,,,,,,,,,

te bag în mă-ta de mucos!

8. Mail(neterminat)către o gagică rusoaică

Ţâşnea din tine Volga

ca lacrima în valuri

iar apometrul mării

dormea la răsărit.

Ţâşnea din tine Volga,

în smoala înserării,

cu pescăruşi cu tot

şi luna, semiluna

făcuse-aşa un bot;

un nor cu negru-n

cerul gurii, a aprins-o

şi a fumat-o

până la chiştoc..

9. Mail către Uniunea Scriitorilor

De ce să intru mă în Uniunea voastră,

să mă sfâşie lupii bătrâni cei cu bale hulpave,

să mă stingă ca pe-un chiştoc de poet

în scrumiera istorie..?..

mai bine stau la un şpriţ cu poetul Titică,

electrician lucid, coleg de pahar şi de tâmplă

cu maşinistul Nichita.

10. Mail către bătrânii ţărani, care năduşesc de gânduri negre

Savurează-ţi moartea, taicule,

e ca atunci când nu dormi

cu nopţile

şi când te prăbuşeşti în pat

de atâta epuizare

nu dormi, ci te dormi

conştient şi detaşat de tine

taicule, ţăran cinstit şi filosof,

asta ţi-e moartea,

savureaz-o, e a ta,

fără cântat de cocoşi în zori,

fără nechezat de cal înţelept

fără lătrat câinos de stele spălăcite

închide ochii, odihneşte-te,

e ca atunci când nu dormi cu nopţile.

11. Mail către Mircea Dinescu

Bă, dacă aş fi fost contemporan cu tinereţea ta,

te-aş fi trântit la pământ de nu ai mai fi putut scrie

domnişoară, doamnă clipă,

ţi-aş fi fecundat poeziile

cu fruntea mea erectă-n sclipiri

şi m-ai fi privit cu invidie şi respect,

abia atunci te-aş fi acceptat

ca prieten de pahar

(pahar cu piciorul de fotomodel)

şi am fi umblat acum braţ la braţ

cocoşaţi de tristeţe şi şpriţ

cântând lili marlene undeva

pe o câmpie surdă

între Cetate şi Calafat.

câte un mail către/de la fraţii mei

1. Mail către Ramona (cea cu sângele frate cu al meu)

Ramona, prea eşti grijulie tu cu norii

şi i-ai ascunde cu o mătură sub covor

dacă ai putea

şi prea devreme te trezeşti zilnic

cu gândul că o să fumezi

cea dintâi şi cea din urmă stea

dimineaţa la cafea…

şi umblii pe vârfurile picioarelor, tiptil,

(nici nu realizezi că faci balet)

să nu mă trezeşti pe mine

–că dorm ca un fitil –

care m-am uitat toată noaptea

la filme care ţie nu-ţi plac

pentru că nu-s în limba engleză,

ci-n ruseşte, franceză, germană şi chineză

,,,,,,,,,,,,,, ,,,,,,,,,,,,,,,,, ,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,

Ramona, te strigă Louis Armstrong

la fereastra winamp-ului,

dă-i un pahar cu apă,

aprinde-i o ţigară

şi vorbiţi despre vreme

ori mai ştiu eu ce…

,,,,,,,,,,,, ,,,,,,,,,,,,,,,,, ,,,,,,,,,,,,,,,

… că prea îţi faci griji pentru frunză

dă-o-n mă-sa de obtuză,

prea îţi faci griji pentru ploaie

când se izbeşte-n geam şiroaie,

transpiraţie divină,

sângerând cerul bovină;

prea eşti prăpăstioasă din fire

şi te surpi în prăpastia ce ţi-o sapă sângele

în tine,

prea îţi faci griji pentru mine

că nu mănânc

că nu dorm

că iar am băut pân’ la zi

ori că nu mai scriu poezii

,,,,,,,,,,,,,,,, ,,,,,,,,,,,,, ,,,,,,,,,,,,,,

prea îţi macini osul

cu măduvă străină

prea îţi spargi măseaua

prea îţi rupi caninul

când în vertebră steaua

scrâşneşte tăcere

şi rage divinul, satanicul, veninul

când dai mâna cu pelinul

şi rânjeşte miere.

Prea eşti grijulie tu cu norii…

şi ai hrăni aspiratorul cu ei

prea s-a spart melancolia-n tine ca o fiere.

2. Mail către fratele meu Alin

Mai lasă dracu hip-hopul, bă,

fie el şi cedry2k ori sdst

şi pune mâna şi citeşte-mi poemele,

unii spun că am talent,

dar nimeni nu mă publică;

(între noi fie vorba, dacă aş avea voce

m-aş alătura lui cedry2k…

aş fi şi eu poetul underground

cu haine largi de mântuitor)

,,,,,,,,,,,,, ,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,, ,,,,,,,,,,,,,,,,

Mi-am trimis poemele la Uniune,

dar toţi babacii ăia visează cu bale pe la gură,

se pupă-n cur în reţea

şi-au dat în putrefacţie,

doar cipariu mi-a răspuns dar m-a uitat copilăreşte

,,,,,,,,,,,,,,,, ,,,,,,,,,,,,, ,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,

… dar te văd trist, abătut chiar,

pe măsură ce scriu parcă tragi din ţigară

cum se trage când stai şi aştepţi într-o gară,

când lângă tine un borfaş scuipă apă sălcie

din fântâna plămânilor;

lasă, bă, nu mă lua în seamă,

oricum îţi scriu ştiind că nu obişnuieşti

să-ţi verifici mailul,

poştaşul tău este bakowsky în persoană

dar atât îţi zic,

ai răbdare să-mi termin tratamentul cu antibiotice

şi vom decapita câteva sticle de vin roşu demisec

cu ghilotina setei;

,,,,,,,,,,,,,,,,,, ,,,,,,,,,,,,,,,, ,,,,,,,,,,,,,,,,

în rest, pe acasă este frig,

au injectat ăştia caniculă în calorifere?

îmbracă-te gros şi arată-le muie celor cu sânge de eschimos;

am auzit că ai rupt legătura cu fraţii noştri cu prietenii dan şi lari,

cheamă-i mai bine la un pahar ciocniţi şi uitaţi chestiunile de mândrie

,,,,,,,,,,,,,,,, ,,,,,,,,,,,, ,,,,,,,,,,,,

P.S: Te-am pupat,

Poate, totuşi, îţi verifici mailul, poate totuşi.

3. Mail de la mia ella cea cu cireşe-n lobul urechii

Îmi aduc aminte şi acum ningea pe toane

dar albul sărea cu uşurinţă glezna

făceam Paşii Uriaşului spre casă

tu mergeai cocoşat de frig ca o literă neinventată

cristi era tot numai suflet râdea cu ţigara infinită în mână

bătută ca un cui în palma răstignitului

iar plămânii lui borfaşi dormeau zgribuliţi

în boscheţii unei tuse seci

,,,,,,,,,,,,,,, ,,,,,,,,,,, ,,,,,,,,,,,,,,,

când am intrat în casă

ceaiul de tei s-a pus singur la fiert

ne-am aşezat la masa din bucătărie ca la masa tăcerii

din când în când mai făceam noi câte o observaţie

cristi ne privea frăţeşte cu mii de ochi ascunşi sub două pleoape

avea cearcănele cicatrizate ca nişte tatuaje ale nesomnului

şi frământării interioare… dar era tot numai suflet

era tot numai suflet era tot numai suflet

avea aerul că nimic nu i se poate întampla rău

cât timp era cu noi… niciun gând oricât de urâcios era

nu avea să-l bage în seamă din moment ce făceam poştă

o ţigară imfatuată plină de fumuri

,,,,,,,,,,,,,,, ,,,,,,,,,,,,,,, ,,,,,,,,,,,,,,

spre dimineaţă eu am adormit cu capul pe masă

voi înlocuiserăţi de mult ceaiul cu vinul

vă frământa absurdul eraţi pe rând aluat omogen în mâinile lui

aveaţi buzele roşii şi fumaţi cu calm ultima ţigară

scrumiera arăta ca un cimitir evreiesc

apoi s-a trezit mama şi cristi a băut cafeaua cu ea

peste câteva zile el a plecat tocmai în Portugalia

s-a întors peste câţiva ani cu ochii închişi

părea liniştit îmi aduc aminte şi acum.

deh, mă, Lisandră… sudorile morţii, sudorile morţii…

Azi se face un an de când “maica” (mamaie) a murit.

Vă spuneam în urmă cu 2 luni că ea m-a crescut,

vă spuneam mai multe, mi-s martori arhiva şi bunul dumnezău.

vă invit să urmăriţi un filmuleţ AICI (realizat de sora mea, mia ella)

cu ocazia asta faceţi cunoştinţă cu cel mai frumos om din viaţa mea.

În noaptea de 31 ianuarie spre 1 februarie o vecină, tanti Lisandra îi zice aşa lu’ mamaie: “tuşe Lenuţăăă, curg apele pe matale”, printre ultimele vorbe ale ei au fost: “deh, mă, Lisandră… sudorile morţii, sudorile morţii…”

Mai las o idee ca bacşiş: Unii oameni ar trebui sa trăiască veşnic (măcar o dată)! Sărumâna, maică, poate pe viitor le vom povesti cetitorilor noştri “romanele” vieţii matale…

eli, lama sabactani (?)

Mail către Tatiana, soră medicală de război

Tatiana, numele tău rimează cu multe

lucruri frumoase,

dar îţi voi scrie în vers alb

cum e şi pielea ta de pe coapse;

,,,,,,,,,,,,,,,,, ,,,,,,,,,,,,,,,,,, ,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,

Tatiana, rusoaică cu sânii ameţiţi de votcă,

umbra mea ca o catedrală barocă

ţi-ar pupa oricând genunchii cei doi

decoraţi cu noroi

în acel tomnatic război

când cădeau frunze din noi

şi cerul sângera de ploi;

,,,,,,,,,,,,,, ,,,,,,,,,,,,,, ,,,,,,,,,,,,

ţi-am prins carnea-n carnea mea,

sfârcul – prăbuşită stea,

ochiul stâng mă ura şi mă ardea

iar cel drept îmi licărea;

norii de pe ochelari

ţi i-am tras în piept rănit

iar plămânii mei barbari

nu tuşeau, mureau şoptit…

,,,,,,,,,,,,,, ,,,,,,,,,,,,, ,,,,,,,,,,

erai plină de tranşee,

melancolică femeie,

îmi pansai rana acee

de glonţ orb cu cioc de corb;

eu aveam doar o idee,

în capu-mi atins de colb,

să te văd în pielea goală

când Serghei trăgea să moară,

camaradul bleg de viaţă, tont,

ah, ce te-aş mai fi tăvălit pe front…

dar sângele-mi curgea afront,

dar sângele-mi curgea afront;

,,,,,,,,,,,,,,,,,, ,,,,,,,,,,,,, ,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,

tot ce-am vrut şi viu şi mort, femeie,

a fost să mă-nchid în tine tot

cu un lacăt fără cheie… războiul l-am uitat,

dar pe tine, zău, nu pot, nu pot să te mai pot…

P.S: Vă invit să ascultaţi o piesă care mă obsedează de azi-noapte, după ce am văzut frumosul film “bin-jip”. Aşadar, piesa: http://www.youtube.com/watch?v=FxvPx3pcbtw

villon a plecat acasă, de ore bune beau cu gargantua şi pantagruel

Mail către departamentul de Durere

Daţi-le aer poeţilor,

nu vă zgârciţi cu cei tuberculoşi

cu Bacovia, în special, fiţi mai generoşi.

Beţivilor număraţi-le ochii în şoaptă

şi spuneţi-le despre beciul antic secret

Pictorilor daţi-le băutură gratis

Pentru Modigliani comandaţi o sticlă de vin

cu gâtul lebădos,

nu se va îmbăta, garantez eu pentru el;

lui Picasso daţi-i cioburi să le găsească logica,

Dali e încă la mă-sa în burtă,

nu-i strecuraţi niciun păhărel, e doar un mucos;

pentru Goya chemaţi un taxi

şi plătiţi cei mai buni păianjeni

să-i croşeteze o pânză pe care să picteze

mâine în zori.

,,,,,,,,,,,,,,, ,,,,,,,,,,,,,,, ,,,,,,,,,,,,,,,,,

repet pentru că n-am primit confirmarea,

aer pentru poeţi

şi trimiteţi-l pe Aldea să-i cumpere

un pachet de ţigări lui Nichita.

pentru sculptori comandaţi nimfomane

de preferat necioplite, asta e treaba lor.

doar pentru Ryan Larkin aduceţi, vă rog,

o fecioară;

,,,,,,,,,,,,,,,,, ,,,,,,,,,,,,,,,, ,,,,,,,,,,,,,,

pentru veşnicul Cristi aduceţi prieteni adevăraţi

cu care să bea un pahar în timpul

unei conversaţii telefonice Portugalia-România,

pentru Marcoci aduceţi, dracului, aer.

v-am zis, e poet dar nu scrie din lipsă de timp,

pentru prietenul Dan aduceţi ce aţi adus până acum

pentru toată lumea plus o brichetă sau o cutie de chibrituri,

niciodată nu are cu ce să-şi aprindă ţigara.

,,,,,,,,,,,,,,,,, ,,,,,,,,,,,,,,,,, ,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,

repet pentru că n-am primit confirmarea,

aer pentru poeţi, aer pentru poeţi, domnilor.

iar pentru femeile frumoase care sunt

în preajma noastră.

aduceţi-l pe amicul Lari să le distreze;

pentru fratele şi prietenul Bunoiu

nu aduceţi nimic, are de toate şi nu are nimic,

e soldat.

eventual aduceţi-i-o pe Andi

cu primul tren de la Buzău.

,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,, ,,,,,,,,,,,,,,,,, ,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,

repet, aer, domnilor, aer, aer pentru poeţi

nu am primit confirmarea

şi ce dracu face Aldea de nu mai vine cu ţigările alea,

Nichita vrea să fumeze meditând în greaca veche.

Domnilor, pentru mame

Un minut la telefon cu copiii lor,

Pentru taţi aduceţi Veşnicia.

dar mai ales aer,

aer,

aer pentru poeţi.

,,,,,,,,,,, ,,,,,,,,,,, ,,,,,,,,,,

aşa va respira toată lumea.